Fantezie nocturnă

E târziu.. undeva departe se aude un ceas, nu îmi dau seama dacă e ora sau sfertul anunțate, alt ceas nu am.. simt o stare ciudată.. mă chemi de unde ești, mă simt îndemnat să cedez fanteziei.. închid ochii, visul începe.. văd un conac în depărtare, un stil francez îmi spune că fie a fost arhitectul inițial, fie a trecut pe acolo unul și a renovat.. la perfecționismul tău cred a doua variantă.. mă apropii și aud veselie în jurul casei.. mă așez lângă un copac gros și privesc poienița de lângă casă.. femei râzând se fugăresc și se dezbracă una pe alta.. mă așez mai bine și mă dezbrac și eu.. cu mișcări rapide, încep să mă masturbez și când aveam cea mai bună priveliște spre voi, nimfele dezbrăcate în poieniță, nu-mi pot reține geamătul.. mă auzi dar nu te sperii, arunci o cămășuță transparentă pe tine și vii spre mine.. un gest scurt alungă fetele în casă, se vede că ești Stăpâna moșiei. Mă descoperi cu lejeritate, cred că nu sunt primul ascuns pe acolo și râzi văzând scula mea erectă.. faci un gest ca și cum ai spune ”continuă!”, eu sunt inhibat de noua situație, te privesc și nu știu ce să fac.. te așezi în fața mea, îndepărtezi mâna mea și simt cea mai plăcută labă din viață, acum ești un fulg, acum ești dură ca privirea dorinței ochilor tăi.. simți că e nevoie de mai mult.. buzele și limba ta moale îmi cuprind scula.. dai un ritm fantastic, simt nevoia să răspund, te mângâi peste tot unde ajung dar scap un nou geamăt.. ridic privirea, de la geamurile conacului prietenele tale îți admiră triumful.. gemi și tu, te simt moale..degetele mele ce te-au alintat te-au dus la primul orgasm.. mă arunci în iarbă și te arunci peste mine, mă vrei acum cu totul.. ritmul tău e înnebunitor, câteva mișcări și m-ai terminat.. te inund cu imensă satisfacție.. simt că te prăvălești peste mine.. simt din nou satisfacția orgasmului tău.. ultimele spasme și ai terminat.. mă săruți tandru și apăsat, ca o ultimă mulțumire, apoi îmi șoptești ”ai fost minunat cu mine, acum te așteaptă ele!”.. mă tragi după tine spre conac și nu pot să nu mă întreb – dacă tu m=ai stors atât de bine, cum voi face față acestor minunate menade dezbrăcate?