In care Părintele Vasile descoperă  fericirea în fundul enoriașei Eugenia

Părintele Vasile, când nevasta nu era acasă, deschidea pe laptop o poză la care se uita cu nesaț, străbătut de mari fiori. Era poza unei femei de 30 de ani, șatenă, cu păr ondulat, cu ochelari și nas micuț. Se uita la poză minute în șir, întrebându-se dacă ceea ce făcuse cu această femeie fusese real sau doar fusese un vis. Eugenia. Se uita, și ofta… în timp ce la pântec ceva îi zvâcnea, retrăind acea dimineață de mai. Trecuseră deja doi ani… dar senzațiile acelea încă trăiau în corpul și mintea lui. Și o batistă roz, de femeie, parfumată, ascunsă în șifonier… îi spuneau că nu, nu fusese vis.  Sub palme, ca aievea, încă simțea pielea fierbinte și catifelată a bucilor ei.

Slujea la biserica sfântul Ilie de doi ani. O remarcase imediat, în mulțimea de moși, babe și țărănci de 35 care arătau de 50, de la muncă. Era înaltă bine, probabil 1,75, și, în biserică  domina pe toți cu statura ei maiestuoasă. Era planturoasă, dar nu grasă, cu fund mare dar talie îngustă, și sâni generoși… parcă vedeai o artistă. Purta părul într-o coadă groasă. Din clipa aia părintele Vasile nu mai fu om, cu imaginația lui aprinsă de superba apariție feminină. Era femeia din vis pentru el. Pentru că era înaltă. Iar el nu atinsese în viața lui una înaltă cu fund mare. (Părintele nu era ușă de biserică și, în secret,  mai regula femei din oraș. Descoperise că alea măritate în special au fantasme sexuale cu popi… și le îndeplinea dorințele.).

Făcu investigații și află unele. Eugenia cea înaltă era bibliotecară la o școală, află el ulterior. Avea 32 de ani, și avea o fetiță de 4 ani. Iar soțul ei lucra în străinătate. Deci.. lipsă de pulă gravă. Apoi într-o zi ea apăru la spovedanie (Vasile primea enoriașii la spovedanie nu după tipic, ci într-o odăiță mică, aproape de casa parohială, unde oamenii puteau sta comod pe un fotoliu, nu în genunchi cu patrafirul în cap.). Aștepta acest moment cu sufletul la gură, să facă cunoștință cu această femeie de vis. După utrenie ea îl oprise. ”Părinte, la ce oră mă puteți primi la spovedanie?”. Era cât el de înaltă, fără tocuri. Îi simți parfumul. Sânii, fundul… Doamne ce muiere. Vorbea încet, mereu cu ochii plecați. Era timidă? Îi spusese ora 6, după vecernie, să nu-i deranjeze nimeni. Oricum, ea avea serviciu. Se făcuse cald bine, ca în iunie. Eugenia apăru pe la cinci jumătate. Purta o rochie albă și sandale plate, albe. Îi văzu picioarele goale, mari față de picioarele femeilor de 1,60 sau 1,65… dar armonioase, cu talpa îngustă. Unghiile îi erau ojate cu roșu.

 Încuie ușa și o invită să ia loc. Oftând, bibliotecara se așeză pe fotoliu, părea foarte stânjenită. Vasile îi vedea acum genunchii rotunzi și albi, goi. Nu părea să aibă păr pe picioare. Respira agitat și îi vedea cum sânii mari îi tresaltă sub rochia de vară. Era un contrast între baticul de țărancă și picioarele ei goale, așa de sexy. Încercând să pară calm,  părintele făcu apoi introducerea, cu voce răgușită de excitare (intrase într-o erecție enormă): „Spovedania este destăinuirea rostită a faptelor, și cuvintelor, gândurilor viclene, făcută de bună voie, cu frângerea inimii, cu osândire de sine, limpede, fără rușine, cu hotărâre, către un duhovnic rânduit canonic.” O văzu cum ascultă și își frânge mâinile. Cu o expresie parcă îndurerată. ”Și acum spuneți doamnă ce aveți pe suflet. Sunteți cu mine, slujbaș al Domnului.” Eugenia îl privi o clipă doar, apoi vorbi, cu ochii plecați. Avea o voce profundă, ciudată, aproape masculină.  ”Părinte… Doamne, cum să vă spun?… Sunt și eu o femeie măritată… Mamă… Soție iubitoare… Dar uite că acum șase luni am păcătuit părinte…”. Își puse deodată palmele pe ochi și suspină. Părea foarte tulburată. Părintele respiră adânc. Deși fotoliile erau la doi metri, parfumul ei venea până la el. Parfum de crini.  ”Doamnă. Văd în dumneavoastră o mare tulburare… Dar calmați-vă. Și vorbiți, eliberați-vă conștiința. Aici e casa Domnului, tot ce spuneți aici rămâne. Hai să vă ajut eu: ați avut act sexual cu altul?” Ea oftă iar. Acum era roșie-roșie. Cu ochii plecați, ca o școlăriță prinsă că trișează la ore. ”Da, părinte. Cu cumnatul.” Vasile simți un val de căldură. Hopaaa. Ie-te-te, mâța blândă… Sex în familie?… Mădularul i se sculă mai tare. ”Spuneți tot.” Ea iar oftă, și sânii i se ridicară. ”Of Doamne… Cumnatul venea pe la noi, des… De ce să mint, îmi plăcea de el, era așa diferit de soțul. Mă privea… nu știu cum. În același timp soțul nu se mai ocupa de mine, deloc-deloc fiind mult timp plecat. Și deodată un alt bărbat se uita cu interes la mine… un bărbat drăguț… Așa că… Vă dați seama ce tensiune era în mine… Și uite-așa am ajuns în pat cu el… La el acasă… Că e burlac… M-a pupat… Mi-a dat o vișinată… Și, cum să spun…  Dar asta nu e tot…”

 Și bibliotecara își luă capul în mâini, suspinând.  ”Că eu aici voiam să ajung… Să mărturisesc… Oof, mi-e greu… Părinte cum să vă zic?… Mi-e așa de rușine…”. Erecția lui Vasile, sub sutană era la cote maxime.  Asudat, zise: ”Ca la doctor doamnă, sunt doctor de suflete…” Eugenia ridică capul. Și iar oftă. ”Părinte, cumnatul m-a iubit, m-a dus la plăcerea cea mare… De vreo trei ori, m-a deșelat… Nu mai simțisem așa ceva cu soțul… El nu se golise… și m-a  rugat să-l las să-mi intre cu mădularul…  dincolo. Și l-am lăsat părinte. A intrat… acolo. Că visam demult și asta. Și uite, am făcut sodomie părinte… Și mi-a plăcut părinte… E grav tare părinte?” Vasile nu putea vorbi. Avea gura iască. Își drese glasul. ”Doamnă dragă… Femeie măritată… Cu cumnatul… Sodomie… Desfrânarea asta e păcat mare de tot doamnă dragă… (Apoi deodată ii veni o idee nebunească). Dar părintele Cleopa a zis că cea care păcătuiește așa se poate curăța de păcat doar într-un singur mod…”. Apoi Vasile – de la confesiunea aia – nu  mai rezistă. Sări de pe fotoliu, îngenunche lângă ea și îi puse palma pe gamba goală. Era cărnoasă și fierbinte. Ea tresări… și făcu ochii mari, intrigată. Dar nu-și feri piciorul. ”Heeei, dar ce faceți, părinte?” Vasile îi vorbi repede, mângâind febril gamba ei goală.  ”Sssst… Doamnă…  Păcătoasa sodomită… trebuie să facă același lucru cu duhovnicul  ei. Astfel, dacă trupul ei e atins de slujbașul Domnului, va fi purificat de alte atingeri… Și mai ales dacă preotul are adorație pentru corpul ei, așa cum am eu pentru dumneavoastră, de două luni de când vă văd…” Eugenia se uită la el, întrebătoare. Nu părea prea șocată. Ci doar curioasă. ”Vai de mine. Adică eu să mă culc cu dumneavoastră?… Cum așa??? Și chiar vă place de mine?… Eu știu de mine că-s cât un cal și cam urâtă…” Vasile gâfâia acum. Nu-i venea să creadă, era cu mâinile pe picioarele ei goale și Eugenia nici nu-l pocnise, nici nu fugise din odaia de spovedanie. Dialoga cu el în continuare, deși palmele lui se plimbau curioase pe picioarele goale. Se uita cu adorație la ea, cu mâinile pe genunchii ei. Rotunzi și catifelați și foarte fierbinți. Îi sărută un genunchi. ”Nuuu… Sunteți frumoasă… Și înaltă… De o viață visez o femeie înaltă doamnă dragă… Și uite, sunteți aici, în odaia de rugăciuni… Cu poveștile astea sexuale… Și… Adevărul e că eu niciodată… nu am intrat în fund de femeie… Niciodată… Și vreau așa mult… Ajutați-mă, vă implor… Vă implor…”

 Bibliotecara rotunji ochii. Se uita cu milă la el. ”Vaai… Dar soția nu?…” Vasile nu mai răspunse. Scos din minți fugi la ușă și o încuie bine. Apoi reveni în odaia de spovedanie. Și o luă în brațe pe Eugenia. Era mare, solidă și fierbinte. Mirosind a parfum floral și a hormoni. Părintele, tremurând, își plimbă palmele pe spatele ei, pe sâni, pe fund, în timp ce Eugenia stătea inertă bălmăjind proteste. ”Părinteeeee…. Nuuu… Vaiii nu se poate…. Nu se poate… Așa deodată??…”  Capul lui Vasile vuia, și în creier nu avea decât acea nevoie: să dezvelească mai iute fundul bibliotecarei sodomite, și să-și vâre mădularul în șezutul ei în care mai fusese un bărbat. Acolo, dinaintea icoanelor de sfinți. Nevoie diabolică. Horia continuă să o pipăie pornit peste rochie, grohăind. ”Te rooog… te rog… Fă cu mine aia…. Fă-o…acumaaa…” Așa, în picioare, Vasile băgă apoi o mână sub rochia femeii, și, pe lângă chiloței, vârî degetele în sexul ei; despicătura avea un păr scurt și creț, și mustea de o zeamă caldă.  Avea o pizdă cu labii groase și umflate. Simți și clitorisul, întărit. O mângâie acolo și bibliotecara scoase un geamăt, arcuită. Tot  bălmăjea, că nu, că nu se poate, că o să ardă amândoi în Iad… dar desfăcuse picioarele.

 Apoi o așeză pe fotoliu,  și ea îl ajută să o scape de chiloței, ridicând picioarele… și dup-aia, minute în șir părintele Vasile mozoli vaginul ei fierbinte și parfumat și curat, palpând curios și gaura învecinată, care se relaxa,  pe măsură ce el dădea limbi la pizda bibliotecarei. Sub icoanele de pe perete. O mozolea la pizdă și în același timp își plimba palma pe picioarele alea lungi și cărnoase  și mătăsoase de femeie înaltă. Ea îl ținea de păr, icnind. Apoi întrebă: ”Doamnă, dimineață ai făcut clismă?” Știa ce fac femeile iubitoare de sex anal. Eugenia a gemut, că da… că e ”curată” acolo…  Vasile simți că înnebunește. Trase de ea, să i schimbe poziția. ”Hai… hai… pune-te capră… te rog… Cum ai stat cu cumnatul…” Ea gemu iar. Ca o ultimă încercare. ”Nuuu…. Nu  părinte… Nu se poate… Sub icoane??… Vai de mineeee… Vai de mineeee… Vai de mineeee… ” Dar apoi, așa mare și greoaie, bibliotecara singură, se așeză în genunchi, cu pieptul aplecat pe fotoliu, și capul pe brațe. Sub ochii supărați ai icoanelor. Vasile iute săltă rochia femeii peste șale, dezvelind fundul bibliotecarei, în odaia de spovedanie.  Bucile albe apărură, orbitoare în cămăruța aia mică. Fund mare și alb cu buci emisferice, fierbinți și catifelate… bucile ei de femeie măritată păcătoasă…. Părintele alintă aceste buci cu palmele, corpul enoriașei vibra tot. Jos pe covor îi vedea călcâiele roz, ieșind de după bareta sandalelor ei albe. Pupă bucile Eugeniei, mult-mult, tot cu degetele la lindicul care se făcuse tare, și o auzi cum suspină aprobator, suspine de curvancă în odaia de spovedanie… și vedea și cum anusul  ei – acea gaura maro a defecării omenești  în care, așa cum zice Psaltirea, bărbatul să nu-și vîre mădularul  –  se relaxează tot mai mult. Apoi sărută și anusul ei: curat-curat, mirosind a săpun. Ca în vis îi auzi vocea, oarecum răgușită: ”Părinte…   Mă omori părinte…. Acum puteți s-o vârâți, Doamne iartă-mă… Doamne iartă-mă… Doamne iartă-mă….”

Nu mai știu ce face. Ca un animal, zvârli sutana, desfăcu prohabul, își eliberă pula, o apucă pe Eugenia de șolduri și, ca în vis, își împinse mădularul tare în șezutul bibliotecarei. Penisul lunecă lesne în gaură, până la ”cotor”… și Vasile scoase un vaiet de plăcere: pentru că întâia dată în viață sodomiza o femeie. Și nu orice femeie, ci una înaltă și solidă. Una dorită de două luni.  ”Doamneeee…  Doamnăăăăăă…. Muuuooorrr…..” Cu mâinile înfipte în șoldurile late și goale, Vasile intră și ieși cu falusul din șezutul bibliotecarei care gemea aprobator… dar plăcerea nouă cu o femeie bună atât de excitantă, și modul în care ea stătea cu rochia suflecată și sandalele în picioare îl făcură să se golească. Iute, prea iute, simți acele de foc din șale, și cu mare deznădejde, se ușură de plăcere în fundul bibliotecarei,  cu mari spasme, golindu-și i coaiele  de spermă în rectul ei. Trist, Vasile scoase afară mădularul privind șiroaiele de spermă care curseră din gaura enoriașei pe coapsele ei goale, pe gambe și ciment. Eugenia îl privea peste umăr, cu disperare. ”Vaaai, părinte, ce ați făcut?… M-ați lăsat în aer?…”Apoi, în minutele următoare  enoriașa îl ajută, și cu pricepute alintări cu gura, femeia, dornică de act sexual, îi refăcu erecția. Care, în puțin timp, reintră între bucile ei de femeie. De data asta Vasile își făcu bine datoria: o pompă în anus îndelung pe amanta lui, văzând cum ea își dezmierdă continuu clitorisul… până când  bibliotecara scoase mici țipete și ajunse și ea la spasme, așa puternice, că împinse un metru fotoliul. Care lovi măsuța cu icoane – din care două căzură. Grohăind, popa o scormoni cu pula în fund până simți că contracțiile din sfincterele anale se sting. Vasile apoi simți că iar ejaculează – de data asta ieși din acel fund frumos și se slobozi – a doua oară – peste bucile alea perfecte. Tot mult, ca un cal. După care, recunoscător, sărută spinarea goală a femeii care încă stătea capră, cutremurată de ultimele spasme. Ostenită, Eugenia se ridicase, și acum se ștergea la fund cu o batistă roz, greoaie, cu mișcări lente. Privea preotul gol și nu se mai gândea la păcatele ei. Ci la amantul nou care o dorea și cum va mai face să revină la pula lui.